DIN NOU DACII LIBERI

DIN NOU DACII LIBERI
de Adrian Pãunescu

Noi n-am avut nevoie
Sã luãm adeverinte
Cã vietuim acasã,
În patrie la noi,
Am fost si vom rãmâne
De-a pururi dacii liberi
Si iubitori de pace,
Si vrednici de rãzboi.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Si-am râs de toti barbarii
Strigând la ei cu steagul
Fãcut din cap de lup.

Aceasta dãm de stire,
De sub pãmântul nostru,
Urmasilor în care
Reînviem acum.
Femeile iubindu-si
Sã nascã dacii liberi
Spre rãzbunarea noastrã
Pe cel din urmã drum.

Numiti si tara noastrã
Cu numele ei dacic
Iubiti pe nou venitii
Dupã atâtia ani,
Dar vesnic tineti minte
Cã peste dacii liberi
Au tot cãlcat invazii
Si altfel de romani.

Noi am ramas în glie
Si devenim pãdure,
Si devenim recolte,
Sã vã hrãnim pe voi,
Si temelia tãrii
S-o întãrim cu oase
Si iubitori de pace,
Si vrednici de rãzboi.

Cu tot ce nãzãreste
Din firea noastrã veche,
Dãm Romelor de stire,
Prin ierburi murmurând,
Cã numai oboseala
Ne-a asezat sub scoartã,
Dar dacã e nevoie
Ne vom scula oricând.